Este posibil să fi întâlnit teoria polivagală. Dar ce presupune aceasta? Și de ce este atât de indispensabil să o înțelegeți? Dacă suferiți de stres și tensiune persistente. Sau când vă este greu să vă conectați cu dvs. și cu ceilalți.
Teoria polivagală, inventată de Dr. Stephen Porges, oferă o perspectivă cuprinzătoare asupra răspunsurilor sistemului nostru nervos autonom. Aceste răspunsuri sunt lupta, fuga, înghețul sau retragerea. Aceste informații vă permit să le recunoașteți și să le înțelegeți mai bine. Recunoscând aceste reacții, puteți trece la o stare mai conștientă. Permițându-vă să vă reconectați fără să intrați în panică sau să vă apărați.
Deși teoria Polyvagal este destul de complicată, vă prezentăm pas cu pas conceptele fundamentale ale acestei teorii.
De ce reacționăm astfel
Conceptul de teorie polivagală se adâncește în complexitatea sistemului nervos autonom. Și modul în care acesta ne reglează răspunsurile la diferiți stimuli. Această teorie, concepută de Dr. Stephen Porges, arată de ce avem tendința de a reacționa în anumite moduri la stres sau în alte situații. Înțelegând cum funcționează sistemul nervos autonom, putem recunoaște răspunsurile automate. Și apoi să învățăm să trecem la o stare de conectare, mai degrabă decât de luptă sau de fugă.
Sistemul nervos uman
Sistemul nervos este o rețea complexă care ne ajută să percepem și să răspundem la stimuli externi. Este format din mai multe organe. Inclusiv simțurile, creierul și măduva spinării. Care lucrează împreună pentru a regla funcțiile corpului nostru. Omul are unul dintre cele mai dezvoltate sisteme nervoase dintre vertebrate. Datorită căruia acesta funcționează atât extensiv, cât și complex.
Sistemul nervos este format din două părți
Sistemul nervos are două componente principale, sistemul nervos somatic și sistemul nervos autonom. Sistemul nervos somatic este partea din sistemul nervos pe care o controlăm cu ajutorul gândurilor și al liberului arbitru. Acest sistem ne permite să ne mișcăm mușchii și să ne controlăm simțurile. Pe de altă parte se află sistemul nervos autonom. Aceasta este partea automată a sistemului nervos. Acesta controlează funcțiile automate ale corpului nostru, cum ar fi digestia, bătăile inimii și transpirația.
Respiră
Respirația este una dintre funcțiile controlate de sistemul nervos autonom. Deși respirăm automat, putem, de asemenea, să ne controlăm conștient respirația, ceea ce poate afecta funcțiile corpului nostru. De exemplu, o expirație lungă și profundă ne poate încetini ritmul cardiac. Acest principiu este aplicat în exercițiile de respirație, pentru a obține relaxarea.
Supraviețuire sau conectare cu ceilalți
Sarcina sistemului nervos autonom este de a ne asigura supraviețuirea în perioade de pericol și de a promova angajamentul social în perioade de siguranță. Pentru a realiza acest lucru, sistemul nervos autonom are două moduri - sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic. Sistemul nervos simpatic reglează mobilizarea și este responsabil de mișcare și acțiune, precum și de reacțiile de luptă sau de fugă. Sistemul nervos parasimpatic, pe de altă parte, promovează imobilizarea și ne ajută să ne calmăm și să ne recuperăm, precum și să reacționăm prin înghețare sau rigidizare.
Învățarea recunoașterii răspunsurilor automate
Teoria polivagală explică modul în care sistemul nostru nervos autonom răspunde la diferiți stimuli. Și modul în care acesta ne poate influența comportamentul. Recunoscându-ne răspunsurile automate, putem învăța să ne îndreptăm spre o stare de conectare. În locul reacțiilor de tip luptă sau fugi.
Înțelegerea modului în care funcționează sistemul nervos autonom poate fi deosebit de utilă pentru persoanele care suferă de stres sau tensiune recurentă sau pentru cele care au dificultăți de conectare cu ceilalți.
De la automatism la conștientizare
Pe scurt, teoria polivagală abordează funcționarea sistemului nervos autonom și modul în care acesta ne afectează comportamentul. Prin înțelegerea diferitelor moduri ale sistemului nervos autonom. și modul în care acesta răspunde la diferiți stimuli, putem învăța să ne recunoaștem răspunsurile automate. Și să revenim la o stare de conectare. Aceste cunoștințe pot fi neprețuite pentru persoanele care se confruntă cu stresul, epuizarea sau depresia.
Nervus Vagus
Teoria polivagală este rezultatul cercetărilor aprofundate ale doctorului Stephen Porges asupra nervului vag. Acesta este unul dintre cei 12 nervi care își au originea în trunchiul cerebral. Cuvântul latin "vagus" înseamnă "rătăcire". Iar Nervus Vagus își merită cu siguranță numele: se ramifică din trunchiul cerebral, către toate organele din corp și către mușchii faciali.
Fiind cel mai important pachet nervos din sistemul nervos parasimpatic, nervul vag are un impact semnificativ asupra capacității organismului de a încetini, de a se închide și de a se conecta cu ceilalți. Pentru a înțelege cum un singur nerv poate îndeplini funcții atât de diferite. Trebuie să ne uităm la cele două mănunchiuri diferite, care au evoluat în momente diferite. Fasciculul mai vechi și mai primitiv este Vagusul dorsal, în timp ce fasciculul mai nou și mai inteligent este Vagusul ventral. De aici și termenul de polivagal, care înseamnă nervi multipli.
Ramura dorsală și ramura ventrală
Ambele fascicule sunt structurate diferit și au funcții diferite. Vagul dorsal se ramifică în principal către organele inferioare. În timp ce Vagusul ventral se îndreaptă spre organele de la nivelul feței și al trunchiului superior. Vagul ventral este înconjurat de un strat de amplificare a semnalului în jurul nervilor, în timp ce vagul dorsal nu este. Dezvoltarea acestui strat depinde de interacțiunea dintre copil și părinți, indicând că această cale nervoasă se dezvoltă prin interacțiune socială.
Este vorba despre siguranță
Sistemul nervos autonom este organizat în jurul siguranței. Singurul său scop este acela de a maximiza siguranța unei persoane, folosind pentru aceasta un sistem ierarhic. Atunci când o persoană este în siguranță, poate intra în contact cu ceilalți și se poate angaja în activități precum jocul. Această stare activează vagul ventral, cea mai tânără parte a nervului vag din punct de vedere evolutiv.
Cu toate acestea, atunci când se întâmplă ceva pe care sistemul nervos îl percepe ca fiind alarmant, vagul ventral se deconectează și sistemul nervos simpatic preia controlul, acordând prioritate mișcării și acțiunii. Dacă situația este suficient de alarmantă, adrenalina și cortizolul sunt eliberate automat, permițând individului să lupte sau să fugă.
Alarmă falsă
Sistemul primitiv de alarmă confundă adesea situațiile care nu pun viața în pericol cu cele care o pun în pericol. Acest lucru cauzează reacții de stres în organism și adesea duce în cele din urmă la surmenaj și epuizare. Înțelegerea funcționării Nervus Vagus și a teoriei polivagale oferă o perspectivă asupra modului în care organismul procesează diferiți stimuli. Și cum răspunde la acestea. Și evidențiază importanța siguranței și a interacțiunii sociale în fiziologia umană.
Statul de înghețare
Sistemul nervos uman este un sistem complex și fascinant care răspunde în moduri diferite la stimuli diferiți. Atunci când organismul se confruntă cu o amenințare, sistemul nervos simpatic reacționează pentru a se pregăti de acțiune. Cu toate acestea, dacă amenințarea este prea gravă, nervul vag preia controlul. Acest lucru provoacă atunci o închidere totală cunoscută sub numele de "înghețare", care se întâmplă adesea în cazul evenimentelor traumatice. Această reacție poate apărea și în moduri mai mici, cum ar fi atunci când cineva leșină înainte de o prezentare. Sau atunci când ceva interesant sau dureros este atins în timpul terapiei.
Neurocepție
Sistemul nervos se întreabă întotdeauna dacă este în pericol și reacționează imediat. Remarcabil, senzorul de alarmă din creier nu este controlat de părțile analitice ale creierului, ci mai degrabă de trunchiul cerebral și de creierul limbic. Acest lucru este cunoscut sub numele de neurocepție, în care sistemul nervos răspunde la stimuli înainte ca neocortexul să aibă șansa de a-i analiza. De fapt, neocortexul începe să înțeleagă o situație numai după ce sistemul nervos autonom a inițiat deja un răspuns de supraviețuire.
Siguranța este baza unei terapii de succes
Multe terapii se concentrează pe a le spune clienților să se schimbe sau să se comporte diferit. Ceea ce poate declanșa apoi stări defensive și sentimente de nesiguranță. Teoria polivagală sugerează că oamenii trebuie să se simtă mai întâi în siguranță. Înainte de a putea face schimbări pozitive, și că terapia poate declanșa altfel reacții defensive. Sau poate provoca retragere și deconectare.
Contactul social poate fi vindecător
Cu toate acestea, teoria polivagală arată, de asemenea, că sistemul nervos poate răspunde pozitiv la sistemul nervos al altora. Acest lucru este adesea observat în legătura dintre mamă și copil, unde sistemul nervos al mamei îl poate regla pe cel al copilului și poate crea un efect calmant.
În general, sistemul nervos este un aspect puternic și adesea ignorat al ființei noastre, influențându-ne gândurile, emoțiile și comportamentul. Înțelegerea modului în care acesta funcționează și răspunde la stimuli poate fi un pas crucial. în promovarea schimbărilor pozitive și în crearea unui sentiment de siguranță și securitate în viața noastră de zi cu zi.
Coregularea, conectarea pozitivă cu ceilalți
Coreglarea este capacitatea de a experimenta sau de a regăsi siguranța în prezența unei alte persoane sigure. Acest lucru se întâmplă nu numai la copii, ci și între adulți. Dezvoltarea nervului vag ventral, responsabil pentru autoreglare, are loc prin interacțiunea cu un părinte care posedă un circuit bine dezvoltat. Acest lucru este crucial pentru copiii care nu sunt capabili să se consoleze singuri. Creșterea în condiții de siguranță, cu părinți previzibili, care experimentează pace și securitate, promovează, de asemenea, dezvoltarea nervului ventral. Ceea ce le permite oamenilor să recurgă la el în momente dificile mai târziu în viață. Cu toate acestea, persoanele care nu au această experiență în copilărie pot dezvolta un nerv ventral mai puțin dezvoltat. Acest lucru duce la reacții de stres mai puternice la evenimente pe care alții nu le percep ca fiind stresante.
Reacție automată la pericol
Dr. Stephen Porges explică faptul că recunoașterea unei persoane ca fiind sigură sau periculoasă provoacă un comportament pro-social sau defensiv determinat neurobiologic. Acest răspuns automat la pericol este esențial pentru comportamentele adaptative de apărare, cum ar fi lupta, fuga sau înghețarea. Înțelegerea acestui proces automat vă poate ajuta în procesul de recuperare.
Coreglementarea
Procesul de co-reglare este foarte important atât pentru copii, cât și pentru adulți. O ureche care ascultă, un braț în jurul cuiva sau ochii atenți ai unei persoane grijulii pot semnala coreglarea. În ciuda naturii automate a acestor procese, nu este o situație fără speranță. Creierul este un sistem flexibil care se poate adapta la circumstanțe în schimbare, iar această capacitate, numită neuroplasticitate, continuă și la bătrânețe.
Răspunsuri automate la contactul social
Când vine vorba de interacțiunile noastre cu ceilalți, există o mulțime de reacții automate care ne vin în minte. Îi căutăm pe ceilalți, dar ne îndoim dacă ar trebui să ne conectăm. Putem să ne retragem în noi înșine sau, dimpotrivă, să ne apropiem. Poate fi dificil să căutăm contactul, dar interesant să începem o conversație la o petrecere. Ne bucurăm de apelurile telefonice de la prieteni curioși și înfloriți când primim îmbrățișări. Toate aceste reacții sunt direct legate de sistemul nostru nervos autonom.
Importanța conectării cu ceilalți
Starea relațiilor noastre poate avea un impact major asupra sentimentelor noastre de siguranță, creștere, reziliență și optimism. Dacă nu experimentăm încredere, nesiguranță sau traumă, este mai probabil să reacționăm cu răspunsuri de supraviețuire, cum ar fi lupta, fuga și înghețul. Fiecare relație nouă ne învață ceva despre cum funcționează acest lucru. Iar relațiile sănătoase și pozitive pot schimba tiparele vechi. Experiențele nesigure ne pot determina să continuăm să folosim metode de supraviețuire.
Răspunsuri de supraviețuire
Experiențele noastre trecute și compoziția creierului și a sistemului nostru nervos pot avea un impact major asupra sentimentelor și experiențelor noastre de viață. Dacă constatăm că nu ne putem relaxa, că suntem mereu în alertă sau că suntem blocați într-un mod al sistemului nostru nervos autonom. Atunci acesta este un semn că o acțiune de supraviețuire a fost "pornită" și încearcă să ne protejeze. Pentru a scăpa de acest lucru, trebuie să ne implicăm în activități precum mișcarea, conectarea cu noi înșine și cu ceilalți. Și astfel să ne conectăm cu corpurile și experiențele noastre.
Safe and Sound Protocol
O altă modalitate de a vă ajuta sistemul nervos să revină la siguranță. Și pentru a-l scoate dintr-o stare de supraviețuire, este Safe and Sound Protocol.
Safe and Sound Protocol (SSP) este un program de terapie prin muzică și de pregătire pentru ascultare. Conceput de Dr. Stephen Porges, pe baza cercetărilor sale privind modul în care funcționează sistemul nostru nervos. Programul SSP a fost dezvoltat inițial pentru a ajuta persoanele cu autism. Ulterior, s-a constatat că SSP este, de asemenea, excelent pentru a ajuta persoanele care au suferit traume sau stres pe termen lung. Acesta constă în cinci ore de ascultare a muzicii codificate și filtrate. Cele cinci ore sunt ascultate în conformitate cu un program de ascultare, în care ascultați SSP în medie 20 de zile, cu maximum 20 de minute pe zi.
De la inconștient la conștient
În ciuda faptului că unele dintre percepțiile și reacțiile noastre sunt, prin urmare, inconștiente. Și fără atenție, nu putem influența acest lucru. Cu toate acestea, putem deveni din ce în ce mai conștienți de acest lucru. Exemple frumoase pe care le vedem zilnic în practica noastră.
Pentru a vă ajuta să vă conștientizați reacțiile și impulsurile corporale, veți primi un curs gratuit bazat pe teoria Polyvagal de la noi, în plus față de Safe and Sound Protocol.
Beneficiile Safe and Sound Protocol pe scurt:
- Este mai puțin probabil să fiți declanșat de oameni și situații.
- Sunteți conectat mai rar și vă puteți relaxa mai bine.
- Vă puteți simți din nou în siguranță, atunci când nu există niciun motiv de nesiguranță.
- Vă poate ajuta să vă eliberați din nou de o stare de supraviețuire.
- Ajută sistemul nervos să se reconcentreze asupra semnalelor de siguranță.
Devine mai ușor să-ți privești emoțiile cu distanță și, prin urmare, să faci o alegere diferită. Acest lucru creează o diferență între a reacționa și a răspunde. Pe prima o faceți din cauza unei emoții, iar pe a doua din conștiința voastră.
