Aceasta este probabil una dintre cele mai importante întrebări pe care le poți pune înainte de a începe programul SSP. Pentru că, dacă teoria care stă la baza acestuia este pusă sub semnul întrebării, ce înseamnă asta pentru tine? Preferăm să oferim un răspuns sincer și nuanțat decât o asigurare superficială. Răspunsul scurt: da, există critici — și exact asta te poți aștepta de la o știință în continuă evoluție.

Care este obiectul criticii?

Teoria polivagală este apreciată de mulți medici și pacienți, dar mai mulți oameni de știință au formulat critici la adresa anumitor aspecte ale acesteia. Criticile vizează în special anumite ipoteze evolutive și anatomice din punct de vedere teoretic — de exemplu, cu privire la modul în care, conform teoriei, s-ar fi dezvoltat anumite părți ale sistemului nervos. Cercetători precum Paul Grossman au publicat lucrări pe această temă. Institutul Polyvagal și medici din întreaga lume au oferit ulterior răspunsuri detaliate la aceste lucrări.

Este important de reținut: această dezbatere se referă la fundamentare teoretică, nu despre faptul dacă oamenii beneficiază de pe urma acestor aplicații. Aceasta este o diferență esențială. Un model poate fi ajustat în anumite puncte, fără ca valoarea sa practică să fie afectată.

Două tabere, o singură discuție

Discuția devine mai clară dacă pui cele două părți una lângă cealaltă. În mare, există două grupuri care se opun, și ambele au un argument valabil.

Tabăra clinică: "o revoluție terapeutică"

Pentru mulți terapeuți specializați în traume și experți renumiți — precum Bessel van der Kolk și Deb Dana — teoria polivagală a devenit indispensabilă. Și în Olanda și Belgia, mulți profesioniști specializați în abordarea sensibilă la traume adoptă acest model. De ce sunt atât de entuziaști?

• Elimină problema vinovăției. Teoria explică reacțiile de „înghețare” și de leșin. Multe persoane care au trăit o experiență traumatizantă simt rușine pentru că, în acel moment, nu au luptat sau nu au fugit. Teoria arată că, în situații de nesiguranță extremă, sistemul nervos preia controlul și optează pentru poziția dorsală (întins pe spate, economisirea energiei) pentru a supraviețui. Acest lucru nu reprezintă un eșec; este supraviețuire.
• Dă expresie corpului. Noțiuni precum neurocepția (detectarea inconștientă a pericolului) și coreglarea (găsirea siguranței prin prezența altei persoane) oferă terapeutului și clientului termeni concreți pentru a descrie reacțiile fizice la stres.
• Acest lucru explică de ce, de multe ori, simpla conversație nu este suficientă. Aceasta oferă o bază logică pentru a explica de ce respirația, utilizarea vocii și contactul vizual contribuie efectiv la readucerea sistemului nervos într-o stare de siguranță.

Înțelepciunea clinică pe care o auzi adesea: chiar dacă din punct de vedere biologic lucrurile nu sunt poate exacte până la zecimale, în cabinetul de tratament funcționează — ajută oamenii să se vindece și le aduce liniște.

Tabăra neuroștiințifică: "ficțiune biologică"

De cealaltă parte se află neurobiologii, fiziologii și psihologii critici. Această critică se acumula de ani de zile, dar a atins punctul culminant atunci când psihofiziologul Paul Grossman, împreună cu un grup numeros de oameni de știință, a publicat un studiu amplu în care teoria era considerată nesustenabilă din punct de vedere științific. Principalele lor argumente:

• Concepții greșite despre evoluție. Porges susține că sistemul nervos s-a dezvoltat în trei etape evolutive bine definite, nervul vag social (ventral) fiind o caracteristică unică a mamiferelor. Biologii subliniază că și reptilele și amfibienii au structuri similare și manifestă comportament social; "scara" evolutivă ar fi fost prezentată într-un mod prea simplist.
• O simplificare excesivă din punct de vedere anatomic. Funcționarea nervului vag este mult mai complexă decât trei stări bine definite. Unele afirmații privind modul în care anumite nuclee cerebrale controlează ritmul cardiac sunt contrazise de cercetările fiziologice moderne.
• Greu de evaluat. Criticii consideră că teoria este formulată în așa fel încât este aproape imposibil de combătut din punct de vedere științific.

Porges a răspuns că criticii săi interpretează teoria prea literal și prea mecanicist, ceea ce îi face să treacă cu vederea valoarea sistemică și funcțională a modelului.

Cum abordăm noi această problemă

Considerăm că este important să luăm în serios dezbaterea științifică și să nu ne prefacem că nu se întâmplă nimic. Când, cu ceva timp în urmă, un client ne-a atras atenția asupra unui articol critic — cu titlul provocator care susținea că teoria polivagală ar fi "moartă" — am început să ne documentăm din nou asupra acestui subiect, tocmai și prin prisma reacțiilor contrare.

Concluzia noastră nu a fost aceea de a renunța la tot, ci de a ne alege cuvintele cu mai multă atenție. De aceea, preferăm să vorbim despre cadrul polivagal și știința securității decât de o teorie coerentă și dovedită. Și, mai ales: continuăm să lucrăm cu conceptele care își dovedesc valoarea în practică.

• Stările autonome (siguranță, acțiune, încheiere) ca busolă practică
• Neurocepția: scanarea inconștientă a siguranței sau a pericolului
• Interocepția: simțirea propriului corp din interior

Discuția nu schimbă cu nimic acest fundament. Acestea sunt noțiuni utile și ușor de înțeles, care îi ajută pe oameni să înțeleagă ce se întâmplă în corpul lor — și care oferă un punct de sprijin în cadrul consiliere.

Acest rezumat al unuia dintre clienții noștri rezumă foarte bine situația. Experiența de a deveni mai liniștit, de a dormi mai bine sau de a te irita mai greu nu depinde de faptul dacă știința poate explica deja pe deplin fiecare mecanism care stă la baza acestor efecte. Multe abordări eficiente din medicină au început așa: mai întâi au dat rezultate, apoi am înțeles din ce în ce mai bine de ce.

Ce înseamnă asta pentru tine?

Ce e frumos este că nu trebuie să aderi la nicio teorie pentru a experimenta SSP. Nu trebuie să crezi într-un model, să adopți o poziție științifică sau să iei parte la o dezbatere academică. Asculți și observi singur dacă te ajută să găsești mai multă liniște și siguranță.

Ceea ce îți putem promite, însă, este sinceritatea. Nu vom pretinde niciodată că SSP este un remediu miraculos sau că totul a fost dovedit în detaliu. Îți spunem ce știm, ce se mai cercetează și care sunt limitele. Considerăm că această transparență este mai importantă decât o poveste frumoasă — tocmai pentru că persoanele care apelează la noi au încercat adesea deja multe lucruri și au dreptul la o imagine realistă.